Swinging, între "fără inhibiţii" ş

Un mod "uşor" extravagant de a ieşi din rutina sexuală, ce se instalează inevitabil după câţiva ani de convieţuire, poate fi (pentru cei mai îndrăzneţi) swinging-ul sau un fel de sex în grup, dar cu nişte reguli bine stabilite dinainte. Totuşi, ca să adopţi stilul de viaţă al swingerilor trebuie să treci peste multe inhibiţii şi prejudecăţi sau chiar peste anumite principii de viaţă.

De fapt, protagoniştii dintr-o scenă de swinging sunt persoane care formează cupluri şi care, de comun acord, fac schimb de parteneri. Ei pot alege şi să practice actul sexual în grup adică, în acelaşi timp, toată lumea să întreţină raporturi sexuale cu toată lumea.

E mai mult decât clar că pentru a-ţi asuma rolul de swinger trebuie să ai în caracterul tău acea predilecţie către extravaganţă. Dar, mai mult, trebuie să îţi asumi că, într-un fel sau altul, îţi împarţi partenerul cu altcineva – uneori chiar şi sub ochii tăi.

De obicei, nu există mai mult de două tabere atunci când se discută despre “a fi sau a nu fi swinger”, două tabere aflate la două extreme: sunt cei care privesc swinging-ul ca o practică de relaxare şi ca o modalitate de a evita poligamia versus cei care îl condamnă ca fiind o desfrânare şi un abandon imoral al celuilalt. După cum se poate înţelege, cei din urmă consideră swinging-ul un comportament sexual anormal, bolnăvicios, degradant.

Începuturi

Foarte des întâlnit şi în România (ce-i drept, fără a fi acceptat public, rămânând încă sub o umbră a ruşinii) swinging-ul îşi are originile în unele triburi din Africa şi în nordul Canadei, în Alaska, unde indivizii căsătoriţi practicau un schimb constant de parteneri.

În modernitate, swinging-ul s-a reinventat în timpul celui de Al Doilea Război Mondial şi în timpul războiului din Coreea: era o practică uzuală a piloţilor de pe avioanele de vânătoare ale Forţelor Aeriene Americane, conform www.swingingclub.ro.

"Rata mare a mortalităţii a dus la acceptarea relaţiilor între soţiile unor piloţi şi alţi piloţi. Prima relatare a presei despre acest fenomen are loc după terminarea războiului din Coreea, în 1957, fenomenul fiind denumit "wife-swapping". Deşi relatat ca fiind ceva negativ, publicul a fost receptiv la idee şi, astfel, în 1960 existau peste 20 de reviste, în SUA, care aveau secţiuni pentru swinging şi cupluri swingers”.

Acelaşi principiu, mai multe feţe

Deşi relativ simplu şi concentrat pe un anumit aspect al sexualităţii umane, swinging-ul are mai multe moduri de a se desfăşura, mai multe “principii” de conduită internă. Aşadar, sunt trei mari modalităţi de a împărţi partenerii:

1. Soft swinging

“Cuplurile swingers fac sex în aceeaşi încăpere şi se privesc reciproc. Poate să includă preludiu cu partenerii încrucişati, uneori chiar sex oral, însă nicioadată penetrare. Este, de asemenea, un mod bun de a debuta în swinging”.

2. Closed swinging

“Partenerii se schimbă, însă fac sex în încăperi separate. Acest tip de swinging este pentru experienţe ceva mai intime…”

3. Open swinging

Se practică schimbul de parteneri în aceeşi încăpere unde se recurge la sex în grup până la adevărate orgii sexuale.

În ceea ce priveşte petrecerile între swingeri, s-a realizat o altă clasificare care, de fapt, descrie un acelaşi stil de viaţă: swinging între două cupluri/ în grup restrâns, petreceri "off-premises" (aici swingerii doar se cunosc, urmând să facă sex în altă parte) şi petrecerile "on-premises" (petreceri unde participanţii se cunosc, dar practică şi sex).

Clubul de swingeri

Există numeroase cluburi unde se organizează petreceri cu swingeri chiar şi în România, există o taxă de înscriere, posibilitatea de a-ţi face rezervare şi chiar, în unele cazuri, posibilitatea de a face un tur al clubului pentru acomodare, în afara petrecerii propriu-zise.

Românii care merg în astfel de cubluri au, cu precădere, 35, 40 de ani şi aleg această alternativă în detrimentul inifidelităţii, declară cei mai mulţi. Ei sunt oameni obişnuiţi pe care, cel mai probabil, îi întâlneşti la supermarket sau cu care împarţi câteva păreri, aşteptând la ghişeul de la Administraţia Financiară.

Swinging-ul, terapie pentru cuplurile cu probleme sexuale?

Anumiţi specialişti în terapia de cuplu chiar recomandă swinging-ul mai ales în situaţii în care îşi pierd libidoul sau atracţia faţă de celălalt. Poate fi un mod interesant de a te sustrage aceluiaşi ritm cotidian şi de a reaprinde instinctele sexuale. Undeva, în jurul vârstei de 40 de ani, cuplurile îşi pierd echilibrul sexual şi, consideră, că numai o schimbare de intensitate mare mai poate salva ceva.

Dacă swinging-ul funcţionează sau nu ca terapie, depinde de fiecare în parte... Dacă contribuie la fericirea ta prin îndeplinirea fanteziilor sexuale şi al unui erotism debordant, dacă te fereşte de adulter este iarăşi o alegere personală.

Înseamnă sau nu infidelitate, te scapă de temeri sau mai degrabă ţi le accentuează, te eliberează sau nu de gelozie, te poate sau nu te poate ajuta să îţi recâştigi încrederea în propria sexualitate ţine, la fel de bine, de tipul de caracter. De aceea la unii funcţionează, la alţii nu.